CRISTINA CARBUNE...

Sunt o picătură de apă în Oceanul nemărginit.

Sunt un „om” care priveşte, pe fiecare, din punctul său de vedere.

Poate că acest punct de vedere nu este drept dar e atât de greu să-i înţelegi pe oameni. E atât de greu să pătrunzi în adâncul sufletului lor şi mai greu să-i „judeci” drept, după manifestările lor exterioare, după „masca” lor, mai bine-zis.

Alerg, de-o viaţă după idealuri, uitând adeseori că fac parte dintr-un „plan”, că sunt prinsă în „chingile” destinului în ciuda existenţei liberului arbitru.

Mi-e viaţa simplă dar şi complexă, sunt momente când sunt depăşită de evenimente devenind  tristă  apoi încerc echilibrarea, bucurându-mă de fiecare răsărit de soare, de venirea primăverii, de clipele de graţie ale existenţei…

 Iubesc discreţia, îi ocolesc pe cei cu care nu rezonez, sunt una cu sinceritatea, onestitatea şi iubirea. Ştiu că am Cerul cu stele drept acoperiş şi că, deasupra tuturor, există Divinitatea care veghează asupra noastră, îndrumându-ne pe calea intuiţiei.

Îmi plac lucrurile clare, „jocul” cu cărţile pe faţă, mă plec în faţa înţelepciunii, a lucrurilor clădite cu trudă şi sudoare, ador tăcerea, glasul inimii şi anonimatul când îţi ajuţi semenii.

Nu suport lipsa de onestitate, lipsa de respect faţă de strămoşi şi adevăratele valori, detest minciuna şi pe mincinoşi.

Sunt o picătură de apă ,în Oceanul nemărginit, ce încearcă să devină OM…